Glaucom
Glaucomul
Ce este glaucomul?
Glaucomul este un termen folosit
pentru a defini mai multe afectiuni oculare care au ca efect degradarea
nervului optic si care, netratate, pot duce la deteriorarea vederii si chiar la
pierderea acesteia. Cei mai multi pacienti nici macar nu stiu ca sufera de
glaucom, pentru ca este asimptomatic, actioneaza tacut, iar diagnosticul este
pus abia cand efectele asupra vederii sunt deja ireversibile.
Altfel spus, glaucomul este o
afectiune oculara caracterizata prin cresterea presiunii intraoculare. El este
o problema majora de sanatate publica in toata lumea. La nivel individual ,
glaucomul reprezinta o forma particulara de orbire, care, spre deosebire de
cataracta e ireversibila si se caracterizeaza prin distrugerea complete si
progresiva a nervului optic. Câmpul visual se restrânge treptat pâna apare
orbirea.
Boala poate sa apara oricand, dar
este mai des intalnita in cazul persoanelor in varsta. Glaucomul este una
dintre cele mai comune cauze ale pierderii vederii la pacientii care au peste
60 de ani. Pentru ca orbirea cauzata de glaucom este ireversibila, indiferent
de stadiul bolii, este foarte important sa mergi regulat la un control
oftalmologic complet care include masurarea presiunii intraoculare, astfel
incat diagnosticul sa fie pus in fazele incipiente ale bolii si medicul sa
poata recomanda o schema de tratament adecvata. Daca glaucomul este depistat la
timp, procesul deteriorarii vederii poate fi incetinit si chiar prevenit. Un
pacient care primeste un astfel de diagnostic, cel mai probabil, va avea nevoie
de tratament pentru tot restul vietii.
Care sunt cauzele si factorii de risc ai glaucomului?
Specialistii de la Academia Americana
de Oftalmologie (AAO) explica mecanismul prin care apare glaucomul. Ochii
produc in permanenta un lichid transparent (umoare apoasa) care circula in
camera anterioara a globului ocular cu rolul de a-l hrani. In mod normal,
cantitatea de fluid produsa, respectiv eliminata (prin canalul Schlemm), este
aproximativ aceeasi si, in felul acesta, se mentine o presiune constanta (PIO)
intre 10 si 21 mm HG.
Atunci cand se inregistreaza valori
mai mari, ochiul produce lichidul, dar nu il mai poate elimina in aceeasi
masura, pentru ca are loc (din cauze necunoscute, inca) un blocaj al canalului
Schlemm. Consecinta este ca fluidul se acumuleaza in interior. Presiunea
intraoculara crescuta deterioreaza nervul optic si, in timp, poate duce la
orbire.
Nervul optic este format din milioane
de fibre nervoase. Este ca un cablu electric alcatuit din multe fire fine. Pe
masura ce fibrele nervoase mor, apare deteriorarea vederii (pete „oarbe”). Este
posibil ca, uneori, pacientul sa nu observe petele oarbe decat atunci cand cele
mai multe fibre nervoase au murit deja. Daca toate fibrele mor, atunci apare
orbirea.
Pe langa presiunea intraoculara
crescuta, care este asociata aparitiei glaucomului, oamenii de stiinta au
identificat, la unii pacienti, anumite gene care au legatura cu valorile
anormale ale PIO si cu deteriorarea nervului optic.
Unele forme cronice de glaucom pot
distruge vederea inainte ca simptomele bolii sa fie vizibile, prin urmare, este
bine sa te informezi despre factorii de risc. Ca in cazul oricarei alte
afectiuni medicale, cum sunt cataracta sau conjunctivita, de pilda, exista
anumiti factori etiologici (cauze) si altii care favorizeaza aparitia si
evolutia bolii (factori de risc).
Medicul oftalmolog este cel care iti
poate oferi toate datele de care ai nevoie ca sa ai grija cat mai bine de ochii
tai. Printre factorii de risc in cazul glaucomului se numara:
- varsta de peste 60
de ani;
- existenta unor cazuri
in familie;
- existenta unor
afectiuni cronice precum diabetul, bolile cardiovasculare;
- hipertensiunea sau
hipotensiunea arteriala;
- corneea, care este
subtire in centru;
- miopia severa sau
hipermetropia;
- traumele suferite
la unul sau la ambii ochi, inclusiv anumite interventii chirurgicale;
- folosirea timp
indelungat a unor medicamente pe baza de corticosteroizi, in special
picaturi de ochi.
Care sunt simptomele glaucomului?
De obicei, nu exista semne care sa
anunte aparitia bolii. Glaucomul are o evolutie lenta care se intinde pe mai
multi ani si afecteaza mai intai vederea periferica. Din acest motiv, multi
oameni nici nu realizeaza ca acuitatea lor vizuala nu mai este aceeasi, iar
boala este depistata la un control de rutina.
Daca, totusi, apar unele manifestari,
acestea pot include vederea incetosata sau observarea de halouri in jurul
punctelor luminoase, de exemplu. In general, sunt afectati ambii ochi, dar
pentru unul dintre ei, simptomele vor fi mai severe.
Exista situatii, insa, in care
glaucomul are o evolutie rapida si poate cauza, printre altele:
- durere oculara
intensa;
- stari de greata si
de voma;
- inrosirea ochilor;
- durere de cap;
- halouri in jurul
punctelor luminoase;
- vedere incetosata.
Insa simptomele variaza in functie de
tipul de glaucom si de stadiul bolii.
Cum se clasifica glaucomul?
Exista doua moduri de clasificare a
glaucomului: primar, atunci cand este independent de alte afectiuni
si secundar, atunci cand este o consecinta a altor boli oculare sau
sistemice ori a utilizarii anumitor medicamente. In functie de unghiul
iridocornean (parte a sistemului de drenaj al lichidului secretat de ochi),
glaucomul poate fi clasificat in doua categorii: glaucom cu unghi
deschis sau cu unghi inchis (in forma cronica sau acuta).
Printre cele mai cunoscute tipuri de
glaucom se numara:
Glaucomul cu unghi
deschis - este cea mai comuna forma a
bolii; cei mai multi oameni nu au simptome pana in momentul cand incep sa-si
piarda vederea; nu se cunosc cauzele exacte ale aparitiei acestui tip de
glaucom, dar presiunea intraoculara crescuta este considerata a fi o posibila
cauza; diagnosticarea timpurie poate duce la stoparea evolutiei bolii;
Glaucomul cu unghi
inchis - irisul blocheaza unghiul de
drenaj pe care il formeaza alaturi de cornee, iar umoarea apoasa nu mai poate
circula; in aceste conditii, presiunea intraoculara creste; acest tip de
glaucom poate sa apara brusc (glaucomul cu unghi inchis - forma acuta) sau
gradual (glaucom cu unghi inchis - forma cronica); forma acuta reprezinta o
urgenta medicala si necesita interventia chirurgicala sau cu laser; printre
simptome se numara: durere oculara intensa, stari de greata, inrosirea ochilor,
vedere incetosata; daca nu este tratat, acest tip de glaucom poate duce la
orbire in doar cateva zile de la debut;
Glaucomul cu tensiune
normala - este un tip de glaucom cu
unghi deschis care apare in cazul oamenilor care au valori normale ale
presiunii intraoculare; exista anumiti factori de risc pentru aceasta forma a
bolii: ereditatea (in familie, s-au mai inregistrat si alte cazuri de glaucom),
hipotensiunea arteriala, anumite afectiuni cardiace;
Glaucomul
congenital - unii bebelusi se nasc cu acest tip
de glaucom; simptomele apar imediat si pot include: sensibilitate la lumina,
secretie lacrimala abundenta, marimea neobisnuita a ochilor; daca medicii
intervin chirurgical suficient de repede, copiii care au glaucom congenital, de
obicei, nu vor ajunge sa-si piarda permanent vederea; acesta este doar unul
dintre tipurile de glaucom care ii afecteaza pe cei mici;
Glaucomul neovascular - este un tip de glaucom secundar; apare atunci cand ochiul produce
vase de sange in exces si acestea acopera sistemul de drenaj al globului
ocular; este cauzat, de obicei, de o alta afectiune medicala, cum sunt diabetul
si hipertensiunea arteriala; printre simptome pot fi mentionate: durerea sau
roseata oculara, pierderea vederii;
Glaucomul pigmentar - este tot o forma de glaucom secundar, in care pigmentul din iris
(partea colorata a ochiului) se desprinde si ajunge sa blocheze canalul de
drenaj al globului ocular; barbatii tineri care au miopie avansata pot dezvolta
acest tip de glaucom; printre simptome sunt: vedere incetosata, halouri in
jurul punctelor luminoase;
Alte tipuri de glaucom
secundar - glaucomul mai poate fi
exfoliativ, inflamator, asociat cu tumori intraoculare, hemoragie oculara,
provocat de anumite traume, de interventii chirurgicale sau de anumite forme de
cataracta.
Cum se stabileste diagnosticul glaucomului?
Ca la orice consult medical, trebuie
sa fii pregatit sa dai medicului specialist toate informatiile de care are
nevoie pentru a-ti pune un diagnostic corect si pentru a-ti recomanda un
tratament potrivit. Acestea sunt legate de:
- simptomele pe care
le ai si de cand dureaza;
- medicamentele,
suplimentele si vitaminele pe care obisnuiesti sa le iei, inclusiv dozele
exacte;
- mentionarea
folosirii picaturilor de ochi, tipul acestora, motivul pentru care ti-au
fost recomandate;
- relatarea oricarei
probleme oftalmologice din trecut, cum ar fi schimbarea acuitatii vizuale
sau disconfortul ocular;
- mentionarea
oricarei alte afectiuni medicale (ex.: diabet, boli cardiovasculare);
- precizarea
cazurilor de glaucom din familie, tipul acestuia si care a fost evolutia;
- daca ai mai fost
testat in trecut pentru glaucom - verificarea campului vizual, a fundului
de ochi, daca ai facut sau nu vreo ecografie oculara;
- prezentarea
analizelor, a rezultatelor imagistice din trecut.
Dupa ce medicul afla care este
istoricul tau medical, urmeaza o examinare complexa a ochilor, care poate
include:
- masurarea
presiunii intraoculare (tonometrie);
- examinarea
nervului optic;
- examinarea
unghiului de drenaj (gonioscopie);
- verificarea
campului vizual (de obicei, in cazul glaucomului, are loc o ingustare a
campului vizual de la periferie spre centru);
- masurarea grosimii
corneei (pahimetrie).
Toate testele sunt importante pentru
ca medicul sa stabileasca exact diagnosticul de glaucom, tipul acestuia si
stadiul bolii, pentru ca schema de tratament difera in functie de forma pe care
o ia glaucomul si de gravitatea evolutiei.
Cum se trateaza glaucomul?
Odata ce glaucomul a afectat nervul
optic, efectele sunt ireversibile, dar un tratament adecvat si constant poate
ajuta la tinerea sub control a evolutiei bolii. Glaucomul se trateaza, in mod
special, prin scaderea presiunii intraoculare. In functie de situatie, medicul
specialist poate recomada: medicatie administrata local sub forma picaturilor
de ochi, medicamente administrate oral, tratament cu laser, interventii
chirurgicale sau scheme combinate de tratament.
Picaturile de ochi - pot reduce presiunea intraoculara prin imbunatatirea drenajului
fluidului din ochi sau prin scaderea cantitatii acestuia; printre tipurile de
medicatie cu administrare locala care poate fi recomandata se numara:
prostaglandine, beta-blocante, inhibitori de anhidraza carbonica, agonisti
alfa-adrenergici.
Tratament medicamentos - daca picaturile prescrise nu reduc suficient de mult nivelul
presiunii intraoculare, medicul specialist recomanda tratamentul medicamentos;
acesta poate presupune administrarea orala de inhibitori de anhidraza
carbonica; exista numeroase efecte secundare, cum ar fi senzatia de amorteala
sau furnicaturi ale extremitatilor, tulburari gastrointestinale (senzatii de
greata si varsaturi, diaree, constipatie), ameteli, probleme renale.
Tratamentul cu laser - este vorba despre proceduri care corecteaza disfunctionalitatile
sistemului de drenaj; printre tratamentele cu laser care pot fi recomandate in
cazul glaucomului sunt: iridotomia, trabeculoplastia, iridoplastia periferica.
Proceduri
chirurgicale - se recomanda atunci cand nicio alta
forma de tratament nu da rezultatele dorite; cele mai comune proceduri
chirurgicale in tratamentul glaucomului sunt chirurgia de drenaj si de
reconstructie a canalului de eliminare a lichidului din ochi.
Care sunt metodele de preventie?
Controlul oftalmologic complet -
astfel de examinari pot depista glaucomul in stadiu incipient, inainte ca
nervul optic sa fie lezat. Se recomanda un astfel de control o data la:
- 10 ani - daca ai
varsta sub 40 de ani
- 2-4 ani - daca ai
intre 40 si 54 de ani
- 3 ani - varsta
intre 55 si 64 de ani
-
Lasa un comentariuNu există opinii la acest produs
