Hipermetropia

Hipermetropia

Ce este hipermetropia?

Hipermetropia este un viciu de refracţie caracterizat prin faptul ca ochii sunt mai mici, mai scurti astfel focalizarea imaginii se face in spatele retinei, razele de lumină nu sunt proiectate pe retină ci în spatele ei, astfel încât imaginea obiectelor este neclară. Acest lucru se întâmplă fie din cauză că axul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, corneea este prea plată sau cristalinul nu se curbează suficient de mult (în general este un ochi mai mic).

Care sunt cauzele hipermetropiei?

Factorul structural ce influenteaza valoarea dioptriilor unui ochi este lungimea axului antero-posterior al globului ocular, adica un ochi mic, cu ax scurt antero-posterior va avea dioptrii cu „+”. Astfel, la nastere, marea majoritate a nou-nascutilor prezinta hipermetropie. Evolutia normala este de reducere a dioptriilor cu + pe masura ce copilul creste, acestea ajungand, in mod ideal, in jurul varstei de 6-7 ani la valori apropiate de 0. Acest proces poarta numele de emetropizare. Dupa varsta de 6-7 ani creste incidenta miopiei, adica a dioptriilor cu „-”, aceasta manifestandu-se prin vedere scazuta la distanta, dar cu mentinerea unei vederi foarte bune la apropiere.

Pe langa factorii structurali, in aparitia hipermetropiei intervine si factorul genetic, astfel ca daca sunteti parinti si aveti hipermetropie mare, trebuie sa faceti un control in primii ani de viata copiilor pentru depistarea precoce a unor valori mari ale dioptriilor. Primul control se efectueaza la nastere de catre neonatolog, apoi medicul pediatru si/sau parintii pot observa daca sunt probleme grave. Daca nu este nevoie pana atunci, primul control obligatoriu se face cand copilul poate colabora, in general in jurul varstei de 3 ani, frecventa urmatoarelor controale fiind dictata de rezultatul primei consultatii.

In concluzie hipermetropia este o afecţiune cu care ne naştem, nu este evolutivă şi este, de obicei, moştenită (transmisă ereditar). Excepţional poate fi consecinţa unei afakii (absenţa cristalinului) postoperatorii. Ea se poate manifesta diferit la vârste diferite.

În cazuri rare, este cauzată de afecţiuni precum diabetul, microftalmia, tumori oculare sau retrooculare, diverse patologii retiniene etc.

Cum se clasifica hipermetropia?

Exista o clasificare a hipermetropiei in functie de valoarea dioptriei astfel:

• hipermetropie mica (pana la 3 dioptrii) este cea mai frecventa)
• hipermetropie medie (intre 4 si 6 dioptrii)
• hipermetropie mare (peste 6 dioptrii)

Care sunt simptomele hipermetropiei?

Simptomele hipermetropiei depind de gradul acesteia. În cazul unei hipermetropii mici, aceasta poate fi asimptomatică. In functie de marimea dioptriilor, hipermetropia se asociaza cu o vedere mai mult sau mai putin neclara la distanta si la aproape (scris, citit). De regula, la persoanele tinere cu valori mici ale dioptriilor, vederea poate sa nu fie influentata semnificativ datorita puterii de acomodatie a ochiului. La persoanele cu dioptrii mai mari, pe langa o vedere mai scazuta la distanta se asociaza si o neclaritate a vederii la aproape. La aceste persoane, care in plus au si activitate predominant la distanta mica cu durata lunga de timp (activitate tip „birou”: scris, citit, calculator), hipermetropia se poate manifesta prin dificultati in sustinerea efortului vizual, tulburari de vedere (incetosarea vederii), oboseala oculara, durere oculara si chiar durere de cap (cefalee).

Pot apărea dificultăţi de vedere binoculară (vederea cu ambii ochi simultan), deoarece creierul tinde să ignore semnalele ce vin de la ochiul mai hipermetrop (acesta vede mai neclar). Uneori hipermetropia determină un strabism convergent concomitent. De asemenea, hipermetropii pot avea dificultăţi în perceperea vederii tridimensionale („în spaţiu”).

O atentie deosebita trebuie acordata hipermetropiei mari la copii, in special cu anizometropie (adica diferenta mare de dioptrii intre cei doi ochi). Hipermetropia mare cu anizometropie la copii este cauza de ambliopie („ochi lenes”), dar si de strabism convergent (ochiul „fuge” catre nas). Primul control al copilului trebuie facut in jurul varstei de 1 an pentru depistarea precoce a unor valori mari ale hipermetropiei si/sau a unei diferente mari de dioptrii intre cei doi ochi. Importanta diagnosticarii precoce este data de faptul ca mecanismele vederii se definitiveaza in primii ani de viata, astfel ca tratamentul da cele mai bune rezultate daca este instituit precoce. Tratamentul ambliopiei se poate face pana in varsta de 6-7 ani, in cazuri speciale pana in 10 ani. Copiii nediagnosticati la timp vor avea ambliopie (”ochi lenes”), adica vor vedea mai putin de 100% cu un ochi (sau chiar amandoi ochii) si acest nivel de vedere se va mentine pentru tot restul vietii, nefiind imbunatatit prin ochelari, lentile de contact, operatii refractive.

Simptomatologia nu este foarte specifica acestui tip de tulburare refractiva. Pacientul acuza:

• durere frontala ce se instaleaza mai ales dupa un efort vizual sustinut
• jena oculara
• vedere incetosata pentru vederea de aproape, dar si pentru vederea la distanta
• in timpul perioadelor de spasm acomodativ, acuitatea vizuala scade brusc iar vederea devine incetosata
• daca perioadele de acomodatie sunt suficient de lungi, poate aparea senzatia de „ochi incrucisati”, in absenta vederii duble (diplopie).

Hipermetropia cu presbiopie

Presbiopia reprezinta pierderea progresiva a capacitatii de acomodatie a ochiilor datorita scaderii elasticitatii cristalinului odata cu inaintarea in varsta. Acest lucru inseamna ca daca aveti in jur de 40 de ani, vederea la aproape (scris, citit, telefon) incepe sa fie mai neclara, initial pentru caracterele mai mici si ulterior pentru caractere din ce in ce mai mari, pe masura ce dioptria creste. In prima faza puteti sesiza ca prin departarea mainii scrisul se clarifica. Daca aveti hipermetropie si purtati ochelari, dupa varsta de 40 de ani veti avea nevoie de o dioptrie mai mare pentru lucrul de aproape (decat pentru distanta), dioptrie ce va creste progresiv cu fiecare an. Acest lucru inseamna ca va veti schimba periodic ochelarii pentru aproape pentru a vedea clar la aceasta distanta.

Cum se stabileste diagnosticul hipermetropei?

Hipermetropia poate debuta inca din copilarie; atata timp cat efortul acomodativ este suficient, hipermetropia ramane asimptomatica (hipermetropie latenta). Pentru a compensa deficitul de refractie, procesul acomodativ este suprasolicitat. In cele mai multe cazuri, hipermetropul nu poate realiza un efort vizual sustinut si acuza cefalee, disconfort ocular, tulburari ale acuitatii vizuale si oboseala oculara (astenopie). Hipermetropiile mari pot conduce la aparitia ambliopiei. Este vorba de o ambliopie functionala - o tulburare in care creierul pacientului foloseste pentru formarea imaginilor informatiile provenite de la un singur ochi, ignorand informatiile provenite de ochiul in care stimularea luminoasa este deficitara. Ambliopia apare mai degraba la pacientul hipermetrop, decat la cel miop.

Pentru a determina hipermetropia totala, musculatura acomodatiei trebuie paralizata, utilizand colire cicloplegice. La examenul obiectiv al analizatorului vizual dimensiunile reduse ale globului ocular sunt cert vizibile. De asemenea, se constata ingustarea unghiului camerular si caracterul micsorat al camerei anterioare. Examenul oftalmoscopic permite investigarea fundului de ochi; papila optica are un spect edematiat. Hemoragiile retiniene sunt absente, perimetrul campului vizual este in limite normale, iar nervul optic este intact.

Care sunt complicatiile hipermetropei?

Spre deosebire de miopie, hipermetropia nu este o tulburare lent-progresiva, insa poate fi insotita de o serie de complicatii suparatoare, mai mult sau mai putin grave:

• strabism convergent, care apare mai ales in prima copilarie - datorita efortului acomodativ excesiv.
• spasm acomodativ si astenopie, ce afecteaza mai ales adultii tineri.
• glaucom cu unghi inchis; acesta apare de obicei dupa varsta de 30 de ani, deoarece camera anterioara a globului ocular, de mici dimensiuni, favorizeaza blocajul pupilar.

Cum se trateaza hipermetropia

Hipermetropia poate fi corectata cu ajutorul lentilelor convergente (+), care au rolul de a deplasa focarul imiginii din spatele retinei, chiar la nivelul retinei cu ajutorul ochelarilor sau al lentilelor de contact. Se prescrie cea mai mare lentila convergenta, cu care pacientul vede cel mai bine.

Hipermetropii pot opta pentru ochelari sau lentile de contact cu dioptrii cu „+” pentru corectia viciului de refractie, adica pentru obtinerea unei acuitati vizuale maxime. Pentru cei dintre dumneavoastra care asociaza si presbiopie exista ochelarii cu lentile progresive si lentilele de contact multifocale ce va ofera vedere buna atat la distanta, cat si la apropiere.

Daca hipermetropia este secundara unui alt proces patologic (inflamatie retrooculara, tumora retrooculara), se recomanda combaterea cauzei primare ce a condus la aparitia tulburarii de refractie. Lentilele de contact se recomanda a fi utilizate mai ales in cazul hipermetropiei forte.

In cazul in care nu doriti sa purtati ochelari sau lentile de contact puteti opta pentru operatii de chirurgie refractiva pentru reducerea dioptriilor. In aceasta categorie intra operatiile cu LASER (chirurgia refractiva corneana) si operatiile cu implant de cristalin artificial (refractive lens exchange/RLE).

Alegerea procedurii depinde de varsta dumneavoastra si dorinta de-a obtine independenta de ochelari si de lentile de contact la distanta si apropiere, dar si de valoarea dioptriilor si alte afectiuni sau tratamente asociate.

Operatia pentru reducerea dioptriilor in hipermetropie

Exista si cateva procedee chirurgicale care pot fi utile in combaterea hipermetropiei; acestea pot fi utilizatea doar in cazurile de hipermetropie mica si medie:

Keratotomia hexagonala: procedeu care consta in realizarea unor incizii sub forma de hexagon la nivelul fetei anterioare a corneei, cu rolul de a spori curbura acestuia in regiunea centrala; procedeul este util mai ales pentru corectarea hipermetropiilor de maxim +3 dioptrii.

Termokeratoplastia radiara: precedeu care urmareste bombarea regiunii centrale a corneei, prin actiunea termica asupra fibrelor de colagen de la acest nivel; bombarea coneei are ca efect cresterea puterii refractive a acesteia; procedeul de inducere a unor arsuri termine este util pentru corectarea hipermetropiilor de maxim +6 dioptrii, dar si pentru corectarea astigamtismului hipermetropic.

Implante artificiale la nivelul corneei, care vor avea un efect miopizant (cresterea capacitatii refractive a corneei).

Keratofachia aloplastica; procedeu ce consta in utilizarea unor lentile speciale care se introduc intre straturile corneei; aceste lentile pot corecta hipermetropia, deoarece ele au un indice de refractie sporit, care se supraadauga indicelul de refractie al corneei; lentilele confectionate dintr-un material special, care nu genereaza efecte secundare, maresc capacitatea refractiva a corneei, fara a modifica curbura acesteia.

Introducerea la nivelul corneei a unor inele speciale care pot aplatiza sau bomba curbura corneei; aplatizarea curburii este utila pentru corectia miopiei, in timp ce bombarea corneei este utila pentru corectia hipermetropiei.

Ablatia periferica a corneei; este un procedeu care utilizeaza un fascicul laser cu ajutorul caruia este remodelata fata anterioara a corneei; aceasta tehnica este utila pentru corectarea hipermetropiilor de maxim +4 dioptrii.

Daca hipermetropia este foarte accentuata se poate proceda la implantarea unui cristalin artificial, dupa ce a fost extras cristalinul nativ; lentila artificiala are rolul de a corecta afakia (absenta cristalinului) dar si hipermetropia. Implantul de cristalin artificial multifocal presupune inlocuirea cristalinului dumneavoastra cu unul artificial care sa compenseze si dioptriile de care aveti nevoie sa vedeti clar. Acest tip de implant va ofera independenta de ochelari la distanta si apropiere si dupa varsta de 40 ani.

Pentru a afla daca sunteti un bun candidat pentru aceste proceduri este necesar sa efectuati un set de investigatii preoperator, investigatii ce ne ofera informatii complete despre viciul dumneavoastra de refractie, dar si despre eventualele afectiuni oculare asociate.